Timpul de munca si repartizarea acestuia. Prevederi in Codul muncii
Pentru evidenta clara a orelor prestate de angajati si calcularea corecta a platii corespunzatoare, dar si pentru a evita neregulile din raporturile de munca dintre salariati si angajator, Codul Muncii reglementeaza timpul de munca si repartizarea acestuia in cadrul saptamanii.
Programul de munca reprezinta modelul de organizare a activitatii, care stabileste orele si zilele cand incepe si cand se incheie prestarea muncii.”
Citeste si: 6 informatii utile despre SRL-uri in 2024
Pentru salariatii cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.
Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.”
Desigur, aceste prevederi nu se aplica tinerilor cu varsta sub 18 ani.
Poate exista si o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana, dupa cum este specificat in Codul muncii, la art.113. Programul de lucru inegal trebuie specificat expres in contractul individual de munca.
Potrivit art. 119, „Pentru salariatii mobili si salariatii care desfasoara munca la domiciliu, angajatorul tine evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat in conditiile stabilite cu salariatii prin acord scris, in functie de activitatea specifica desfasurata de catre acestia.”
---
Pentru a avea o relatie corecta cu angajatii, dar si cu institutiile statului, este important sa ramanem la curent cu schimbarile din Codul muncii. De aceea, Eurocont and HR vine in intampinare cu oferta de servicii de salarizare si resurse umane adaptate profilului companiei, pentru ca toate documentele si activitatile legate de personal sa fie in concordanta cu legislatia in vigoare.
1. Ce este timpul de munca?
Codul muncii face o diferenta clara intre timpul de munca si programul de lucru la art.111, astfel: „Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si isi indeplineste sarcinile si atributiile, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.Programul de munca reprezinta modelul de organizare a activitatii, care stabileste orele si zilele cand incepe si cand se incheie prestarea muncii.”
Citeste si: 6 informatii utile despre SRL-uri in 2024
2. Durata normala a timpului de munca
Durata timpului de munca este impartita de lege in durata normala, maxima si, respectiv, speciala, astfel incat sa acopere cele mai multe cazuri de repartizare a orelor lucrate de angajati.Pentru salariatii cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.
3. Durata maxima a timpului de munca
Durata maxima a timpului de lucru face referire si la orele suplimentare si la cazurile in care programul salariatului poate fi prelungit. „Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.”
Desigur, aceste prevederi nu se aplica tinerilor cu varsta sub 18 ani.
4. Durata speciala a timpului de munca
Durata speciala a timpului de munca face referire la anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii, unde se poate stabili o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore. Pentru aceasta, este nevoie de negocieri colective sau individuale sau de acte normative specifice. In acest caz, durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.5. Repartizarea timpului de munca si programul inegal
In general, repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este uniforma, de 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.Poate exista si o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana, dupa cum este specificat in Codul muncii, la art.113. Programul de lucru inegal trebuie specificat expres in contractul individual de munca.
6. Evidenta orelor de munca
Angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat. Astfel, angajatorul trebuie sa inregistreze orele de incepere si de sfarsit ale programului de lucru si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, atunci cand este solicitata.Potrivit art. 119, „Pentru salariatii mobili si salariatii care desfasoara munca la domiciliu, angajatorul tine evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat in conditiile stabilite cu salariatii prin acord scris, in functie de activitatea specifica desfasurata de catre acestia.”
---
Pentru a avea o relatie corecta cu angajatii, dar si cu institutiile statului, este important sa ramanem la curent cu schimbarile din Codul muncii. De aceea, Eurocont and HR vine in intampinare cu oferta de servicii de salarizare si resurse umane adaptate profilului companiei, pentru ca toate documentele si activitatile legate de personal sa fie in concordanta cu legislatia in vigoare.